Doar ce a trecut Halloween-ul și eu deja am început să mă gândesc la ceea ce urmează, și anume iarna și sărbătorile de final de an. Crăciunul este una dintre sărbătorile mele preferate — ador tot ce ține de această perioadă. Inclusiv frigul și zăpada, care sunt acceptabile în oraș doar în această scurtă perioadă. La munte e frumos să ningă oricând. 🙂
Și pentru că nu mai e mult până la 1 Decembrie, când, oficial, are loc împodobirea bradului și a casei la noi în familie, am și început să caut noi accesorii și idei pentru a schimba puțin decorul de anul trecut. Toată această căutare mi-a deschis apetitul pentru dulcegăriile de Crăciun și mi-am propus să încep deja cu o tură de turtă dulce.
Când eram mici, Crăciunul era magic. Mereu mirosea a cozonac și a prăjitură cu vanilie sau lămâie, a gutui și a nuci coapte în cuptorul de la sobă. Mama începea pregătirile de Crăciun cu patru zile înainte — făcea ciorbă, sarmale, tobă, caltaboș, cârnați în casă, apoi prăjituri de patru-cinci feluri, pentru gustul și plăcerea fiecăruia. Eu preferam cozonacul cald și biscuiții/fursecurile, sora mea și mama erau cu cremele și frișca, iar tata cu plăcintele și foietajele. Așadar, toată lumea trebuia mulțumită.
Copil fiind, participam cu drag la acest mic miracol — forfota pregătirilor era parcă mai importantă decât savurarea preparatelor. Ajutam la foietaje, la tocatul cărnii și, firește, la linsul lingurilor și al castroanelor pline de cremă și frișcă.
Acum, că vremea aceea a trecut de mult și eu, la rândul meu, sunt mamă, mi-am propus să îmi creez propriile tradiții în casa mea și să-i ofer copilei mele acele ancore pe care să le aibă toată viața — amintiri care să miroasă a copilărie și a iubire, așa cum miros pentru mine cele de acasă, de la mama.
Pentru că mama mea încă face cozonac, prefer să nu mă bag acolo și să mai fiu și eu copil atunci când merg acasă — să miroasă casa ei a cozonac și a vanilie. Eu am adoptat alte obiceiuri și alte rețete și arome de Crăciun. Pe unele de voie, pe altele de nevoie.
De câțiva ani nu mai mănânc carne, așa că preparatele mele culinare sunt mai variate — trebuie să pregătesc mâncare și pe bază de carne, dar și de pește sau vegetale. La deserturi este mai simplu, dar și aici încerc să evit, pe cât posibil, laptele sau untul, pentru că stomacul meu are o ușoară intoleranță la lactoză.
Așadar, am încercat să înlocuiesc untul cu ulei vegetal în cât mai multe preparate. Inițial am crezut că gustul se va schimba — și nu în bine, firește. Însă am zis că, până la urmă, sănătatea mea este mai importantă decât un gust mai „gras”.
Așa am început să fac prăjituri pe bază de ulei. Și, cum nu voiam să folosesc orice fel de ulei (mai ales că mănâncă și copila), am ales uleiul de măsline din dotare — Monini.
Am vrut să testez ceva simplu, ca să văd cât de bine se pot înlocui cele două ingrediente, și am făcut o tavă de turtă dulce. Rezultatul a fost peste așteptări! Omuletii mei nu au fost deloc uscați sau cu un gust ciudat — din contră, parcă aveau o aromă mai fructată, mai plină. De atunci, untul este folosit la noi mai mult pe toast și mai puțin în deserturi.
Am descoperit apoi și alte tipuri de uleiuri de la Monini: ulei de măsline extravirgin clasic, ulei delicat (cu gust mai puțin intens), ulei fructat — ideal pentru preparate care cer un plus de savoare — sau chiar uleiuri cu note picante ori migdalate, perfecte pentru a fi savurate în stilul clasic italian, pe pâine prăjită. Pe lângă uleiurile clasice, la Monini am descoperit și o gamă de uleiuri aromatizate — cu busuioc, usturoi, trufe, ardei iute sau lămâie — perfecte pentru a da preparatelor o notă specială și un gust rafinat, exact ca în bucătăria italiană. Aceste uleiuri se potrivesc de minune celor care iubesc aromele italiene și vor să aducă în farfurie un strop din farmecul dietei mediteraneene, transformând orice rețetă simplă într-un preparat echilibrat și savuros, specific unei bucătării sănătoase.
Vă las mai jos rețeta mea de turtă dulce cu ulei de măsline, o variantă mai ușoară, dar la fel de aromată ca cea tradițională.
După ce s-a născut fetița mea și a început diversificarea, biscuițeii făcuți în casă erau gustarea perfectă — buni pentru gingii și blânzi cu burtica. Apoi au devenit o tradiție în familie.
Dacă la început doar se juca cu aluatul lipicios și se umplea de făină din cap până-n dormitor, acum deja mă ajută la amestecarea ingredientelor, toarnă uleiul, întinde aluatul și decupează omuleți, steluțe și avioane cu mânuțele ei mici, curioase și harnice.
La început nu îmi plăcea neapărat să o implic în toate — îi dădeam făină să se joace, în timp ce eu încercam să termin totul cât mai repede. Am realizat însă că aceste clipe nu se mai întorc și că, indiferent cât ne grăbim, timpul și copilăria lor nu așteaptă.
Mai bine ne bucurăm acum de clipă — de curiozitatea cu care copila mea se uită la formele din făină întinse pe blat, de felul în care încearcă să scoată aluatul dintre degețelele ei dolofane și, de ce nu, chiar și de cum se oferă să măture făina de pe jos.
Mirosul de scorțișoară din părul ei îmi va rămâne în inimă mult după ce faina se va fi curățat din catifeaua scaunelor mele verzi.
Așadar, iată și rețeta promisă. Eu o fac așa, însă puteți reduce puțin cantitatea de scorțișoară sau ghimbir, iar cuișoarele, dacă nu le aveți, le puteți omite. Eu nu am găsit în comerț măcinate, așa că le râșnesc acasă — dar pun mai puține, pentru că au un gust destul de pronunțat.
Rețeta de turtă dulce cu ulei de măsline
Ingrediente:
- 500 g făină
- 150 g zahăr brun (se poate pune mai puțin dacǎ nu doriți sǎ fie prea dulce – eu pun cam 50-70 de grame)
- 150 ml ulei de măsline (ideal Monini Delicato/Classico)
- 200 g miere (de salcâm sau polifloră)
- 1 ou
- 1 linguriță bicarbonat stins cu o lingură de zeamă de lămâie
- 1 linguriță scorțișoară
- ½ linguriță ghimbir pudră
- ½ linguriță cuișoare mǎcinate (se pot omite)
- Coaja rasă de la o portocală bio
- Un praf de sare
Mod de preparare:
- Într-un bol mare, amestecă mierea, zahărul brun și uleiul de măsline. Adaugă oul, apoi bicarbonatul stins și condimentele.
- Încorporează treptat făina și sarea, până când obții un aluat moale, ușor elastic, care nu se lipește de mâini.
- Învelește-l în folie alimentară și lasă-l la frigider pentru cel puțin 1 oră (sau peste noapte, dacă ai timp).
- Întinde aluatul pe o suprafață presărată cu făină și decupează forme — omuleți, steluțe, clopoței.
- Coace-le în cuptorul preîncălzit la 180°C timp de 8–10 minute, până când marginile devin ușor aurii.
- Lasă-le să se răcească și, dacă vrei, decorează-le cu glazură de zahăr.
Turta dulce se păstrează perfect într-o cutie metalică, iar după o zi-două devine și mai moale și aromată — exact cum trebuie.
Pentru mine, Crăciunul nu înseamnă doar cadouri sau mese bogate, ci mai ales mirosul acela de scorțișoară și portocală care se simte în toată casa, râsetele copilului care se joacă cu făina și momentele acelea mărunte care devin amintiri mari.
Îmi place să cred că fiecare turtă dulce, fiecare lumânare aprinsă sau brăduț decorat cu răbdare e o formă de recunoștință pentru tot ce avem. Nu trebuie să fie totul perfect, important e să fie făcut cu drag și cu oameni dragi aproape.
Așa că, de fiecare dată când fac turtă dulce cu fiica mea, simt că pregătim mai mult decât un desert — pregătim o poveste. Una despre copilărie, familie, iubire și timpul petrecut împreună.
Și dacă, în timp ce frământați aluatul, în casă miroase a iarnă și a bucurie, înseamnă că magia Crăciunului a sosit deja.
Acest articol a fost scris pentru Superblog 2025