Mi-am cumparat de curand mai multe carti de pe un site specializat. Printre acestea se numara si „100 de cai spre fericire – Un ghid pentru oameni ocupati”, scrisa de Timothy J. Sharp.
Fiind o carticica mica si usurica, am rasfoit-o de cand a adus-o curierul. Am spus usurica. Si este. Dar nu asa cum credeam eu.
Cartea se citeste usor, foarte usor, deoarece este conceputa sa fie rasfoita de oameni ocupati, care nu au timp de filosofii ample si de termeni complicati. Iti ofera exact 100 de cai de a fi fericit. Si ti le si explica.
Citind-o, am ajuns la o concluzie cel putin ciudata: am ajuns sa citim carti care sa ne invete cum sa fim fericiti, cum sa iubim, sa iertam si sa profitam de viata. Si ne invata si ce este fericirea. Adevarul este ca are dreptate.
Desi in esenta nu imi spunea nimic nou, pentru ca toate sfaturile si ideile de acolo le cunosteam deja si le aplicam (pe unele din ele), cartea mi s-a parut de capatai. Iti spune in cuvinte mai multe ceea ce ar trebui sa stii deja despre tine si despre ce te face fericit. Iti repeta ce te-a invatat mama, ce ti-a spus bunica si ce ai aflat tu la ultima cearta cu prietenul cel mai bun. Si totuti, parca simtim nevoia sa ni le mai spuna cineva sau sa le citim undeva. Ca sa ni le amintim.
Desi puteam sa o citesc pe toata odata, pe la jumatate am decis sa o las deoparte. Parca sunt prea multe sfaturi primite intr-un timp mult prea scurt pentru a le lua in seama.
Si am lasat-o pe noptiera.
Sa revin la ea.
Nu am facut-o inca. Mi se pare ca nu am tratat-o cu destula seriozitate. Asa ca am hotarat sa o las sa mai stea putin, sa mai stau putin, sa vad daca am inteles ceva. Si apoi o sa continui.
Sau o voi lua de la capat.