Craiova Jazz Festival – cand muzica te face sa dansezi

Nu sunt genul de om care merge la toate festivalurile sau la toate concertele care se intampla in oras. Dar anul acesta am ajuns la cateva dintre concertele de la Craiova Jazz Festival si mi-a placut tare mult experienta.

Festivalul, ajuns anul acesta la editia a X-a, a adus la Craiova, intre 12 si 14 septembrie, mai multe stiluri si formule de jazz, de la proiecte vocale si jazz contemporan pana la big band.

Eu am ajuns doar la o parte dintre concertele care m-au atras cel mai mult si fiecare mi-a lasat altceva.

Un concert care m-a emotionat

Luni seara am ajuns la Sorin Zlat Trio, concertul care a deschis ultima seara de festival.

Nu stiu sa vorbesc despre jazz in termeni tehnici si nici nu ma pricep sa analizez o interpretare muzicala. Dar stiu sa spun cand ceva ma atinge.

Iar concertul acesta m-a emotionat.

Au fost momente in care muzica parca a incetinit timpul. Note lungi de pian, lasate sa curga, sa se aseze si sa ramana putin in aer, peste care veneau celelalte instrumente. Mi s-a parut un concert in care emotia era mai importanta decat orice demonstratie de virtuozitate.

Am stat pur si simplu si am ascultat.

Si cred ca acesta este unul dintre motivele pentru care imi plac concertele live: pentru ca uneori nu ai nevoie sa intelegi exact ce se intampla pe scena. E suficient sa simti.

Si apoi a venit Big Band-ul Radio Romania

La concertul de final am tinut cu tot dinadinsul sa ajung. Voiam neaparat sa vad Big Band-ul Radio Romania, iar alegerea s-a dovedit foarte buna.

A fost, pentru mine, momentul de exceptie al festivalului.

Oamenii aceia nu cantau doar din instrumente. Cantau cu tot corpul si cu toata fata.

Se vedea pe chipurile lor placerea de a canta si bucuria de a se afla in fata publicului. Zambeau, se miscau, se priveau unii pe altii si pareau ca se hranesc din energia muzicii si a celor din sala.

Era imposibil sa nu simti si tu ceva din energia lor.

Publicul i-a primit cu aplauze, iar la final parca nimeni nu mai voia sa stea cuminte pe scaun. Concertul s-a terminat in urale, aplauze si pasi de dans.

Si cred ca acesta este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le poate face un concert: sa te ridice de pe scaun fara sa-ti ceara nimeni asta.

Jazzul, in felul meu

Nu am plecat de la Craiova Jazz Festival devenind brusc un cunoscator al jazzului.

Am plecat insa cu cateva momente care mi-au ramas in minte.

Cu emotia data de pianul lui Sorin Zlat.

Cu energia Big Band-ului Radio Romania.

Cu imaginea unor muzicieni care nu doar isi cantau partiturile, ci pareau ca traiesc fiecare nota.

Poate ca asta imi place cel mai mult la muzica live: nu trebuie sa stii totul despre ea ca sa te atinga.

Uneori e suficient sa fii acolo.

Sa asculti.

Sa simti.

Si, daca ai noroc, sa pleci acasa cu un zambet si cu putina muzica ramasa in tine.

Eu asta am facut dupa Craiova Jazz Festival.