Nu, astăzi nu vreau să vorbesc despre AI și despre subiectele pe care toată lumea le dezbate zilele acestea (sau poate că da?).
Vreau să vă vorbesc despre reversul medaliei — despre oamenii din spatele fiecărui business cu care interacționați.
Pentru că, în final, oamenii fac diferența. Oricând. Mereu. Oriunde.
Vreau să vă povestesc două întâmplări care mi-au întărit credința în oameni.
Cine mă cunoaște știe că nu am foarte multă încredere în oameni — e greu să-mi câștigi încrederea, iar dacă o pierzi, o pierzi imediat și iremediabil. Tocmai de aceea nici nu am mulți prieteni: îmi este greu să mă deschid în fața celor care nu mi-au câștigat respectul și încrederea. Dar să revenim.
Povestea 1 – Cofetăria cu aromǎ de omenie
Prima povestioară e de acum doi ani.
Noi, ca familie, nu suntem mari amatori de dulciuri, mai ales de prăjituri cu creme și frișcă. Eu prefer mereu deserturile „uscate” — produse de patiserie, tarte cu nuci sau fructe.
Căutând în Craiova un loc care să-mi satisfacă aceste mici pofte, am descoperit o cofetărie nou-deschisă. Am intrat curioși și am degustat câteva bunǎtǎți care arătau wow. Erau primele zile, destul de aglomerate, lumea atrasă de mirosul plăcut și de forfota specifică începuturilor.
Acolo am intrat în vorbă cu un cuplu cam de aceeași vârstă cu noi, care ne-a întrebat cum ni se par produsele. Din vorbă în vorbă am aflat că erau proprietarii locației. Ne-am împrietenit ușor — erau calzi, deschiși, fără fițe, deși aveau cu ce se lăuda, iar gustul și eleganța cu care amenajaseră locul spuneau multe despre ei.
De atunci am trecut des pe acolo și a devenit singurul loc de unde luam prăjituri, croissante sau fursecuri. Am comandat și pentru evenimente, și pentru sărbători, și de fiecare dată totul a fost impecabil — de fapt, ne-au depășit așteptările. Îi vedeam des pe cei doi proprietari printre oameni, implicați în tot ce se întâmpla.
Și acum vine povestea de acum doi ani:
Ca de obicei, am comandat tortul pentru ziua copilului de la ei — un unicorn, după o fotografie trimisă de mine, dar într-o variantă mai simplă. Doamnele de acolo mi-au spus că va fi mai greu să îl facă exact, fiindcă doamna specializată în martipan era în concediu, dar își vor da toată silința. Am acceptat și am plecat.
În ziua aniversării, soțul s-a dus să ridice tortul și a fost foarte dezamăgit — unicornul era ok, dar decorul era foarte încărcat, exact opusul a ceea ce stabilisem. I-a rugat să-l „curețe de floricele” și să-l lase mai simplu, însă rezultatul final a fost… tragic.
Ne-am prezentat la petrecerea de la locul de joacă cu un unicorn trist și șifonat. Eu eram dezamăgită și supărată, mi-a stricat toată dispoziția.
Dar, la 30 de minute după, am primit un apel de la un număr necunoscut.
Era proprietarul cofetăriei. Aflase de la angajate ce se întâmplase și, deși era în concediu, m-a sunat să-și ceară scuze și să înțeleagă cât de grav a fost pentru mine. Mi s-a părut cel mai drăguț gest din lume, deși m-am simțit prost că i-am stricat vacanța.
Totuși, gestul lui a contat enorm — motiv pentru care am rămas clienți fideli și i-am recomandat tuturor. Așa da.
Povestea 2 – Depozitul Virtual sau cum sa faci rebranding adevǎrat
A doua poveste vine dintr-un cu totul alt domeniu: construcții și amenajări.
Împreună cu soțul meu am construit o casă de la zero, cu eforturi mari și multă muncă fizică din partea noastră. Am tras fire, am pus rigips, am dat cu glet, am vopsit, am izolat… și lista continuă. Deși casa e gata și locuim aici de ani buni, munca nu se termină niciodată.
Recent, am vrut să izolăm podul — vine iarna, iar facturile cresc. Căutând oferte, mi-am amintit de Depozitul Virtual, locul de unde cumpărasem materiale acum câțiva ani.
Pe atunci se numea Cumpăr Ieftin. Între timp, au făcut un rebranding — și nu, nu doar au schimbat culorile sau designul site-ului. Au înțeles care este adevăratul lor diferențiator pe piața online: faptul că în spatele brandului și al site-ului se află o echipă de oameni reali, care zi de zi caută, compară, negociază și, mai ales, livrează încredere.
Mi-au rămas în minte pentru că, încă de atunci, mi-au câștigat încrederea: înțeleseseră că aveam nevoie urgent de materiale și mi le trimiseseră cu prioritate.
Recunosc, la început nu eram convinsă să comand materiale de construcție online. Îmi place să discut cu un consultant, să cer păreri, să mă informez despre noutăți, să mă asigur că nu-mi scapă nimic.
Am pus câteva produse în coș și am cerut o ofertă. Așteptam telefonul lor (mai exact, soțul meu 😀), dar ne așteptam la un apel scurt, sec. În realitate, am avut parte de o consultație adevărată: consultantul s-a asigurat că am calculat corect necesarul, că avem tot ce ne trebuie și ne-a făcut și o ofertă bună de preț. Toate astea, fără să ieșim din casă.
Dincolo de ușurința comenzii, am apreciat din nou acel touch uman.
Magazinul nu e un simplu depozit cu o casă de self check-out, ci un loc unde echipa chiar îți devine partener și advisor.
Concluzia
Aici se întâlnesc cele două povești: oamenii sunt cei care fac diferența.
Prin autenticitate, prin umanitate, prin implicare și grijă reală față de client.
Clientul simte când, dincolo de un brand, există oameni adevărați, pasionați, care își fac meseria din convingere, nu doar pentru că „așa trebuie”.
De câte ori nu ai cumpărat o cafea poate nu foarte bună doar pentru că ți-a plăcut conversația cu persoana care ți-a pregătit-o cu un zâmbet și o glumă?
De câte ori nu ai ales să plătești puțin mai mult pentru un produs doar pentru că ai văzut omul din spatele brandului, ai simțit energia lui și ai știut că merită?
Trăim într-o perioadă în care toată lumea vorbește despre automatizare, AI și eficiență. Dar tocmai acum, umanizarea brandurilor devine mai importantă ca oricând.
Marile branduri au uitat, pe drum, cui se adresează. Au uitat că dincolo de KPI-uri, funneluri și click-uri, există oameni.
Iar dacă nu se vor întoarce la oameni — dacă nu vor miza pe echipe, pe conexiune și pe contactul direct — vor pierde.
Pentru că în spatele oricărei afaceri de succes, oricât de digitală ar fi, există mereu același lucru:
Oameni care aleg să rămână… oameni.
Acest articol a fost scris (si) pentru SuperBlog 2025