„Mami, hai să luăm pachetul acesta cu bulina verde.”
Da, aceasta este replica preferată a fetiței mele atunci când mergem la cumpărăturile săptămânale din supermarket și, de data aceasta, a luat un pachet de piept de pui Fragedo de la TRANSAVIA. Știe că îi cumpăr aproape săptămânal diverse sortimente, pentru că îi fac mai mereu ceva preparate speciale pentru cină.
Văzând-o cu acea caserolă în mână, m-am gândit puțin la copilăria mea, la momentele când mergeam, micuță fiind, însoțită de părinți la cumpărături. Nu erau supermarketuri ca acum, însă îmi amintesc foarte bine ce căutau părinții mei în perioada respectivă.
Anul 1989 m-a prins mică, copil fiind la grădiniță, și îmi amintesc acele momente în care se transmitea la televizor Revoluția română. Părinții mei nu știau să-mi explice exact ce este și ce se întâmplă. Îmi amintesc cum stăteau în fața ecranului televizorului alb-negru (pe lampi) uitând de treburile din gospodărie și de pregătirile de Crăciun pentru că urmăreau istoria în direct la televizor. Din acel moment mi-am dat seama că viața noastră se va schimba. Nimeni nu știa exact în ce direcție, însă speranțele erau din ce în ce mai mari.
Un copil de grădiniță a trecut prin multe schimbări odată cu țara. Totul părea că se schimbă. Magazinele începeau să arate ușor diferit: mai colorate, mai bogate. Apăreau firme noi, vitrine noi pe care nu le mai văzusem niciodată. Oamenii vorbeau despre libertate, despre o viață mai bună, despre vise și planuri. Însă, în același timp, vedeam în jurul meu cât de greu este să pui în aplicare aceste planuri și cât de ușor este să renunți atunci când pare că totul îți este împotrivă.
Am crescut, așadar, într-o Românie aflată într-o lungă tranziție. Chiar dacă eram copil și nu realizam tot ceea ce se întâmpla, mi-am dat seama că trebuie să te adaptezi mereu, că lucrurile sunt într-o continuă schimbare, nimic nu este la fel, că totul este o provocare, dar în același timp poate fi și o mare oportunitate.
Încet, lumea a avansat, eu am avansat, România a avansat. Am intrat și noi în NATO, apoi în Uniunea Europeană. Granițele s-au deschis, oamenii au fost liberi să circule, să plece, să-și găsească viitorul într-o altă lume, într-o altă țară. Acest lucru s-a văzut și în nivelul de trai din România, care cumva și-a găsit o sursă importantă de venit, o extra-sursă de venit care a ajutat și micile magazine din colț, și aprozarul, și magazinele de cartier. Astfel, s-a apăsat un pic mai tare pedala de accelerație pentru dezvoltarea micilor și marilor antreprenori din România.
De atunci, multe s-au mai schimbat. Au apărut diverse crize, cum este criza financiară din 2008. Nu ne-am revenit bine că a mai venit o criză peste noi: pandemia. A început și războiul de la graniță. Acum se vorbește despre noi războaie, Iran si chiar Serbia. Mi se pare că nimic nu se schimbă și totuși nimic nu mai e la fel.
Toate acestea îmi trec prin gând, prin minte și prin suflet atunci când mă uit la fetița mea, care are cinci ani acum. Îmi dau seama că nu am avut o viață ușoară. Chiar dacă cei mai grei ani au fost în copilărie și poate nu i-am simțit la fel ca părinții mei, cred că, într-un fel, pe noi, generația noastră, toate aceste schimbări ne-au influențat în bine. Am înțeles că trebuie să ne adaptăm, să mergem mai departe, să construim, să reconstruim și să o luăm de la capăt de câte ori este nevoie. Iar asta, de multe ori, nu este ușor, nu este în cel mai potrivit context și uneori nici nu suntem încurajați sau susținuți.
Și din nou mă gândesc la faptul că această caserolă cu piept de pui pe care fetița mea o are în mână este produsă la noi, în România, de TRANSAVIA. TRANSAVIA, care împlinește anul acesta 35 de ani.
TRANSAVIA – 35 de ani are o poveste foarte asemănătoare cu cea pe care v-am povestit-o eu, cu cea a micuței care am fost. Mi-am dat seama că 35 de ani pentru un om înseamnă foarte mult și, pentru mine, a fost o călătorie extraordinară. Și nu pot să nu mă gândesc cum a fost pentru o companie care a pornit la începutul anilor ’90, într-o Românie aflată în plină transformare.
TRANSAVIA a crescut odată cu țara. A trecut și ea, la fel ca noi, prin crize economice, prin schimbări de piață, schimbări sociale și economice. Dar ceea ce este foarte important este faptul că această companie a reușit să ofere calitate constantă și, dincolo de toate, a rămas alături de oameni.
Cred că nu este ușor pentru o companie din domeniul alimentar să reziste într-o asemenea piață 35 de ani, unde lucrurile se schimbă, standardele se schimbă, gusturile și preferințele se schimbă. Și, în ciuda tuturor acestor lucruri, să îți menții în același timp respectul față de mâncare și gust, față de etica muncii și față de angajamentul pe care ți-l iei în fața oamenilor, acela de a le oferi încredere, gust constant și care să le producă bucurie, să le rămână în amintire, să le ofere și copiilor și să le pună pe masa întregii familii. Este bine pentru oameni, dar mai greu de pus în practică pentru o companie.
De aceea cred că astfel de companii, cum este TRANSAVIA, ar trebui apreciate la adevărata lor valoare. Pentru că ele nu doar rezistă timpului, ci au făcut parte din povestea noastră, a României post-decembriste. Este povestea generației mele de copii. A crescut odată cu România modernă și s-a modernizat alături de ea. Dincolo de toate acestea, este o companie învingătoare, care a trecut prin provocări, a îmbrățișat oportunitățile și a continuat să meargă mai departe. La fel ca acel copil de grădiniță din 1991.
Uitându-mă la bulina verde de pe ambalajele Fragedo, îmi dau seama de ce aleg de fiecare dată același brand și o fac deja de ceva ani. Pentru că îmi oferă calitate constantă. Nu am avut niciodată probleme și îmi este foarte ușor când merg în magazin să fac repede cumpărăturile, fără să stau să analizez oferte și variante. Merg la sigur, mai ales pentru fetița mea. Asta pentru că mi-a oferit încredere de-a lungul timpului și nu mai caut alternative. Iar acest lucru îl fac mai ales pentru siguranță, pentru siguranța mea și a familiei mele.
Mai ales că, în ceea ce privește carnea de pui, fetița mea o preferă pentru că este fragedă și o mănâncă cu plăcere și ușor.
Așadar, la 35 de ani de TRANSAVIA și la cei peste 35 de ani ai mei, pot să spun că în viață contează cu adevărat lucrurile care sunt construite cu răbdare, cu responsabilitate și cu respect pentru oameni.
Adică lucrurile făcute așa cum trebuie.