În ultimul timp am observat tot mai des un fenomen interesant: oamenii cu adevărat bogați — cei din categoria old money — par să aibă anumite trăsături comune, care devin tot mai vizibile și în rândul celor înstăriți din generațiile mai noi. New Money sunt mult mai interesați de a epata, de a arata ultimul model de gadget, si mai puțin de simplitatea si respectul pe care mulții ani de truda le naste. Şi aici mǎ refer la respectul pentru banii munciți, pentru lucruri si pentru ceilalți. Existǎ si varianta No Money, dar sǎ nu ne întristǎm zic :))
Nu vorbim aici doar despre discreția în modă sau lipsa ostentației, ci despre un set de obiceiuri aparent mărunte, dar care spun multe despre mentalitate.
Unul dintre ele m-a surprins inițial: faptul că își cumpără lucruri de calitate (bine, nu asta m-a uimit, firește), dar le păstrează și au grijă de ele.
Nu pentru că nu ar avea bani să le schimbe oricând, ci pentru că așa este normal să faci — să folosești un obiect cât mai mult timp, să eviți risipa și să prețuiești valoarea reală a lucrurilor.
Pentru cineva care câștigă suficient încât un telefon, un ceas sau un laptop nu mai reprezintă „două-trei salarii”, e cu atât mai interesant să vezi cât respect acordă acestor obiecte. Le curăță, le repară, le îngrijesc, le prelungesc viața.
Și, deși nu mă încadrez nicidecum în categoria celor bogați, m-am regăsit de multe ori în acest tip de comportament.
Când vine vorba de tehnologie, am preferat mereu să-mi cumpăr lucruri mai scumpe, dar de calitate foarte bună — un laptop, un telefon, un ceas — și să am grijă de ele.
Nu doar pentru că nu-mi place să risipesc, ci pentru că îmi dă o anumită satisfacție să știu că un obiect bine ales poate funcționa impecabil ani la rând. Poate unii nu inteleg aceasta viziune si pana la urma e normal, fiecare cu propriile valori, insa mereu am considerat ca in viațǎ sunt mai valoroase experientele si nu lucrurile, de aceea prefer sa imi investesc banii in cǎlǎtorii decât sa imi schimb telefonul anual.
Țin minte o perioadă în care fetița mea era la vârsta la care totul din jurul ei era fascinant și plin de culoare.
Telefonul meu devenise, evident, una dintre atracțiile principale. Venea mereu spre el cu mâinile pline de acuarele, plastelină, iaurt, nisip kinetic, banană sau, de ce nu, cu ciocanul de jucărie ori cu creioanele colorate.
Ecranul, plin de imagini care se mișcau și luminau, era pentru ea ceva magic. Nu vă pot spune ce era pe telefonul meu de fiecare dată cand il prindea disponibil pe măsută. Folia pe care o aveam atunci se zgariase foarte tare si, desi ecranul era mereu șters cu șervețele speciale si totul era curat, telefonul meu arăta foarte urat si părea vechi si neingrijit. Mi-a fost rusine să il scot la ședinta cu părintii de la grădi si sa il vadă “oamenii aia” in ce hal arăta.
Așa am descoperit nevoia de a-mi proteja serios telefonul — nu doar cu o folie simplă și ieftină (pe care o aveam si pe care, oricum, nu dădusem prea putin), ci cu ceva care chiar să reziste la curiozitatea si perseverenta unui copil de 3 ani plin de energie și curiozitate.
Așa am ajuns la foliile Duragon. De ei stiam de la niste prieteni, care isi pusesera folie de protectie pe tableta de la masina cea nouǎ (sincerǎ sǎ fiu, si eu mi-as fi pus la masinǎ, dar a mea nu are… tabletǎ :))) )
Dacă nu le știți, sunt folii de protecție regenerabile, care nu doar că rezistă la zgârieturi, lovituri și trânteli repetate, dar se și “refac” singure, arătând impecabil mult timp. Mai mult, fiind din silicon, aceste folii de protectie sunt și antibacteriene, astfel ca nu doar par curate, ci chiar sunt.
Vă spun din experiență: am același telefon de trei ani și a rezistat eroic datorită acestor folii.
E un exemplu mic, dar care mi-a confirmat încă o dată că a avea grijă de lucrurile tale nu ține de bani, ci de mentalitate. In plus, este si un exemplu minunat pe care il dam copiilor nostri – sa aibă grijă de lucruri, să le trateze cu atenție si să pună valoare pe ceea ce este esențial.
E o combinație între respect față de bani, față de lucruri și față de mediu.
De fapt, acest comportament vorbește despre o relație sănătoasă cu consumul — despre ideea că a fi bogat nu înseamnă să cumperi mereu ceva nou, ci să alegi bine, să păstrezi și să respecți ceea ce ai. Nu te face zgarcit, Ebenezer Scrooge sau Harpagon, ci doar mai liber sa iti investesti atenția, banii, energia si focusul pe copil si nu pe mainile lui murdare sau “periculoase” (in cazul meu).
Într-o lume în care totul se înlocuiește rapid, old money mindset-ul ne amintește că adevărata eleganță e în longevitate, nu în noutate.
Acest articol a fost scris (si) pentru SuperBlog de toamna, 2025