Azi m-am decis să scriu despre una dintre ultimele idei vehiculate în presă, și anume faptul că dragostea durează 3 ani. Să vedem dacă este așa.
Pentru asta trebuie luate în calcul mai multe aspecte ale vieții de cuplu. Poți să pleci de întrebarea clasică deja: „Ce este dragostea?” și să ajungi la discuții filosofice despre timp și univers. În realitate nu este așa.
Dragostea nu este ceva măsurabil, cuantificabil, nici măcar nu poate fi definit. Adevărul este că o fiecare își dă seama singur ce simte și dacă este dragoste sau nu. Problema este că uneori ne dăm seama prea târziu dacă am iubit sau nu, dar despre asta vom mai vorbi.
Punctul de plecare al celor 3 ani mari și lați este greu de stabilit. Să spunem că am decis că de azi ne iubim. Ce facem mai departe? Începe numărătoarea inversă? Începem să ne gândim că este începutul sfârșitului? Ne așezăm într-un colț și ne așteptăm sfârșitul? Clar NU! Atunci?
Dragostea este complexă. Ne dă cele mai ciudate și variate trăiri. Ne duce acolo unde nu credeam că putem ajunge. Ne face să trecem peste lucruri pe care am refuzat chiar si să le vedem măcar la alții. Toate acestea pot oare trece în 3 ani?!
Părerea mea sinceră este că nu! Nu poate trece dragostea atât de repede. Dacă trece, înseamnă că nu este dragoste adevărată. Punct!
Cum am ajuns la această concluzie pe care o susțin cu atâta tărie? Din propria experiență. Veți spune că am avut noroc sau, cele mai pesimiste, că exagerez. Nu este așa. Dacă nu ține, nu e dragoste.
Este adevărat că ea trebuie să fie și întreținută. Și partea cea mai bună este că nu costă mult. Micile bucurii ale vieții dau farmec și mențin „flacăra iubirii” vie. Nu avem nevoie de cadouri scumpe, de vacanțe în străinătate sau de plimbări cu decapotabila. Nu! Doar de atenție, comunicare, respect si încredere. Restul ar trebui să conteze mai puțin.
Așadar, nu renunțați ușor. Priviți oamenii de lângă voi, cuplurile cu o istorie în spate, și vă veți convinge. Este adevărat că multe cupluri se despart, dar nu pentru că s-a stins iubirea după 3 ani. Altele sunt cauzele.
Atât timp când încă vedem bătrânei în parc ținându-se de mână există speranță.