Viata nu este mereu asa cum ne-o imaginam noi. Ea are propriul sau curs, propriile etape si, mai ales, are o dorinta nebuna de a ne surprinde.
Atunci cand crezi ca nimic nu se mai poate intampla, cand esti sigur ca ceea ce stii este absolut si ca esti de neclintit, atunci soarta iti trage un bobarnac si iti suceste mintea si sufletul dupa bunul sau plac. Si atunci nimic din ceea ce stiai nu mai este real, nimic din ce era absolut nu mai pare la fel, nici un adevar nu mai este intreg. Viata ti-a demonstrat, inca o data, ca ea este suprema, ca merita traita si ca nu trebuie sa renunti niciodata.
A fost bine sau nu, ai fost multumit sau nu, ai fost fericit sau nu, ai reusit sau nu… nu mai conteaza.
Acum trebuie sa o iei de la capat.
In fiecare dimineata o iei de la capat, cu aceeasi minte, cu acelasi suflet cu care te-ai dus la culcare cu o seara inainte, dar cu o dorinta noua de a fi altcineva, de a incerca ceva nou si de a trai altfel.
Si in fiecare seara te duci la culcare cu aceeasi dorinta de a uita, de a ierta, de a lasa totul in urma si de a calatori odata cu visul intr-o lume in care totul este posibil si totul este permis.
Drumul nostru aici poate fi atat de usor deviat…
Important este sa stim daca vrem sa se intample asta.
Si, la fel de important, in ce directie vrem sa fim trasi… sau impinsi
Insa, ceea ce conteaza cu adevarat, este motivul pentru care permitem altora sa se amestece in viata, mintea si sufletul nostru.
Uneori pentru ii iubim. Sau ne iubesc. Fericit caz in care sentimentul este reciproc.
Alteori pentru ca nu ne iubesc, insa soarta ne-a adus in acelasi loc si, fara sa vrem, energiile noastre se ciocnesc si se resping reciproc.
In rare cazuri ceilalti vor sa ne controleze, sa ne impuna regulile lor de viata, limitele si ingradirile lor, conceptiile si perceptiile lor, gratiile si coliviile lor. Si noi ii lasam, voluntar sau nu, constient sau nu.
Gata.
Anul acesta va propun si voua, asa cum mi-am propus si mie, sa fie anul in care nu mai lasam pe nimeni sa ne spuna ce trebuie sa facem si cum trebuie sa facem.
Fericirea noastra depinde doar de noi. La fel si nefericirea.
Asa ca, daca tot putem alege, de ce sa alegem sa fim mereu bosumflati, mofluzi sau suparati pe soarta, cand putem decide sa vedem frumusetea, bucuria si speranta in orice lucru, in orice om, in orice detaliu?
Si, daca nu gasim nimic frumos acolo, atunci putem mereu sa plecam.
Fizic sau macar cu gandul. Si cu spiritul. Si cu inima!
Eu am inceput acest proces de “optimizare” inca de anul trecut, deci am un avans 🙂
Si asta datorita unor intamplari fericite.
De aceea mi-am propus sa va conving si pe voi sa faceti la fel.
Traiti, iubiti, fiti fericiti!
AZI!