Una dintre preferatele mele…
Sonetul XLIII – Elisabeth Browning
Cum te iubesc?
Sa-ncerc o-nsiruire.
Adanc si larg si-nalt, atat cat poate
Atinge al meu suflet cand strabate
Spre gratie, spre tot, spre nesfarsire.
Si te iubesc cu zilnica iubire,
In pasnic fel, în zori, pe scapatate –
Si slobod, cum te lupti pentru dreptate,
Curat, asa cum fugi de lingusire.
Si te iubesc cu patima avuta
In vechi dureri si cu credinta care
Parea, cu sfinti copilaresti, pierduta.
Si te iubesc cu zambet, plans, suflare,
Cu viata mea! – si Domnul de-mi ajuta
Te voi iubi în moarte si mai tare.