August cu ale sale zile fierbinti si seri racoroase a trecut pe nesimtite, luand cu el si veselia mea, cu fiecare zi lasandu-ma mai trista si mai melancolica. Vara se duce si, o data cu ea, si visurile noptilor ei… Toamna ma gaseste anul acesta mai rebela ca alta data, mai obosita si mai ganditoare…
Incerc sa ma regasesc… cu fiecare zi mai mult. Sa imi descopar acele particele luminoase pe care uneori le uit aruncate intr-un cotlon al inimii, promitand mereu ca ma voi intoarce la ele atunci cand voi avea timp. Timp pentru ce? Pentru mine? Pentru inima mea? Pentru sufletul meu posac? Pentru visurile ratacite? Pentru promisiunea din copilarie, atunci cand credeam ca viitorul meu este cel mai stralucitor dintre toate si ca voi lasa o urma pe unde trec…. Ce urma las?